La mare, dincolo de motait pe sezlong, de agatat pisicute care vin sa isi arate formele si de petrecut, am descoperit “un om cu un felinar”…
In Vama, pe “bulevardul” care duce spre plaja, sunt fel si fel de oameni care “cersesc” atentie, asemeni pisicilor cand se plimba si se freaca cu codita de voi… Privirea unuia dintre ei, m-a facut sa-l fotografiez si sa vreau sa-l cunosc… Era trist, imbracat ca o statuie greaca, avand o coroana pe cap, era dat pe fata cu alb si avea un carton pe care scria “Eu sunt statul (in fund)” Mi s-a parut originala completarea zicalei lui Ludovic al XIV-lea si i-am zambit…
– Stii, nu ma plateste primaria pentru asta, spuse el, aratandu-mi cumva cutia cu donatii…
– Nici pe mine, i-am raspuns eu aratand spre camera de fotografiat… “In fund” e bine, doar sa nu fie fundul tau! Am mai facut eu, o remarca la ce scria pe carton… Chipul lui apasat de pana atunci a inflorit intr-un zambet… Mi-a intins mana spunand ” Eu sunt Cristi” si m-a invitat sa ma asez langa el… Acum eram doi, in fund, pe trotuar…
– Cum merge cu regele?
– Depinde… Merge fix cum sunt eu… am zile in care sunt vesel si glumesc cu lumea, ii fac sa rada si imi dau cate ceva… alteori ma loveste tristetea… doar stau aici pe trotuar si nimeni nu se opreste langa mine…
– Ce poate fi atat de trist pentru un rege?
– Oh… Sunt aici de ceva timp… traiesc de pe o zi pe alta… am venit la mare sa uit de tot si toate… acum 2 luni, iubita mea mi-a trimis un SMS: “Nu sunt nefericita” , apoi s-a sinucis… i se umezisera ochii lui de rege spunand asta… eu mi-am pastrat fata Zen dar incepusem sa plang in interior…
– As vrea sa stii ceva Cristi… Toate astea vor trece, ocupa-ti timpul pana atunci si mai ales nu te invinovati… Toti trecem prin greutati, insa nu toti ne si sinucidem… ce se intampla, bun sau rau, e suma vointei tuturor…
– Si eu am incercat sa ma sinucid… Nu puteam trai asa… Dar m-am oprit, cu streangul in mana, cand mi-am dat seama ca ii fac la randul meu sa sufere pe cei care ma iubesc… Asa ca am fugit incoa’, mi-am lasat serviciul, am lasat tot si am venit sa uit… in prima zi am adormit beat pe undeva si am fost jefuit de bani, telefon, pana si tigarile din buzunar mi le luasera… iti dai seama ce oameni sunt in jurul nostru?!? Apoi marea mi-a luat cortul, am pierdut si putinul pe care il aveam dar stii ceva? Un om complet strain mi-a facut rost de un cort, multi oameni ma opresc sa-mi dea ceva de mancare, de baut sau tigari, deci mai exista oameni! Spuse el aruncand mucul de tigara… ah uite cum gresim fara sa vrem! N-am stins mucul si un om descult se poate arde calcand pe el!
– Esti un om bun, Cristi!
– Stii de Diogene? Stii? Cica se plimba ziua cu un felinar aprins in mana… Si trecatorii il intrebau ce face cu felinarul? Le raspundea: caut un om! Tu esti un om… ar trebui sa trec “la munca”, ne vedem mai tarziu la Stuf?
– Desigur! Ne-am srans mana ca doi vechi prieteni si am plecat el stergandu-si lacrimile si eu avand altele acum ca nu ma mai vedea…
Ne-am regasit mai tarziu pe plaja si l-am intrebat daca ii e foame, daca ii pot lua si ceva de baut, tigari…
– Mi-e rusine sa-ti recunosc, stii pana acum ceva timp lucram la o centrala electrica… Ma simt ca un cersetor… Dar mi-e foame… De ce vrei sa faci asta pentru mine?
– Pentru ca stiu ca si tu ai face-o pentru mine!
Am stat asa pana la rasarit… vorbind, filosofand, din cand in cand ne mai oprea cate “un om” care voia sa-i lase un ban sau ceva lui Cristi… Uneori se mai ridica si mergea la oameni spunandu-le “As vrea sa te imbratisez” unii se speriau, altii acceptau… Din cand in cand mergea pana langa mare, lasand lumea in spate si fiind doar el si marea, dansa… Era un fel de balet impleticit, pe care l-am inteles in timpul rasaritului…
– E 6:20, vreau sa dansez! In fiecare dimineata se aude Bolero al lui Ravel, care dureaza cat rasare soarele si stii ca incepe cu 2 instrumente si se tot alatura pana ajung 18? Este exact cum ne trezim noi la viata…
Acesta era Cristi: un om cu un felinar…
