Pe Ea o ştia toată lumea,
Pe Ea o placea, o ura,
Doar Eu n-am zărit-o din prima,
Straina din ea ma vrăjea…
Cand Ea îmi zâmbea liniştită,
Şi îmi povestea de cai verzi,
Străina-mi şoptea zăpăcită,
Hai vino, cu mine, să te pierzi…
Şi când ne plimbam prin mulţime,
Şi Ea sta sfioasă la braţ,
Straina se încolacea în mine,
Şi inima-mi zbătea cu nesaţ.
Când Ea mă certa ca nebuna,
Cu nervi şi cuvinte ce dor,
Străina râdea, zicea-ntruna,
Te rog, nu fugi, te ador…
Când le sărutam erau una,
Şi pe când dormeau le priveam,
Un gand nu-mi da pace într-una,
Eu… sau străinul… o iubeam?
Liviu, 3 Ianuarie 2014